Sfârșitul lunii noiembrie ne-a găsit la Roma într-un city break ce avea să se transorme într-o experiență gastronomică plină de zvâc.
Testaccio Market
Am găsit cazare într-un loft tare simpatic din zona Testaccio a Romei despre care citisem că e un cartier bogat în experiențe culinare. La doar câteva blocuri distanță am dat peste Testaccio Market, o piață renovată de curând și extrem de modernă. Am dat repede iama în prosciutto și niște pâine proaspătă, chiar înainte să vedem care e atmosfera și în restul pieței. Ne-am grăbit aș spune pentru că exista un colț plin de locuri gen ”bufetul pieții” pe care le-am descoperit cu bucurie. Așa am ajuns să luăm o porție delicioasă de gnochi și un pahar de vin alb foarte bun. Ce ne-a suprins în mod plăcut era felul italienilor de a se întâlni la piața cu prietenii, să se bucure de o porție de mâncare sau tapas și un pahar de vin. Curiozitatea ne-a împins pe aleile pieței, ne-am oprit la toneta unui tataie care ”sculpta” cu măiestrie într-o pulpă de porc, am plecat de aici cu prosciutto și ceva brânzeturi. Tot din piață am plecat și cu o salată vrac și roșii uscate de la o altă tanti. Senzația pe care o ai atunci când pleci din piață cu o plasă pe care la noi ai căuta-o prin Mega e unică, iar gustul nu se compară.
O ploaie zdravănă și o vizită la Collosseum ne-au făcut din nou poftă de mâncare așa că am luat la întâmplare un autobuz și am coborât în zona Via del Corso în căutarea unui loc care să ne îmbie. Pe una din străduțe am găsit o pizzerie mică și cochetă, tocmai bună să ne satisfacă pofta de pizza. Și a fost specială, regăsind ingrediente precum radicchio, ton, brânzeturi de la mama lor și tot așa.
Micul dejun de duminică a pornit tot din Testaccio, de unde cumpărasem salata vrac, ceva mozzarella, brânză cu fistic și prosciutto-ul, un start de zi plin de gust și energie.
Eataly – Templul mâncării italiene
Și nu știam ce ne aștepta pentru restul zilei. Din categoria ”cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla e să te pierzi în Roma” am luat din nou un autobuz la întâmplare și după doar câteva stații am zărit pe geam logo-ul ”Eataly”, un nume pe care îl regăsisem pe diverse bloguri că merită vizitat și cam atât știam. ”What an understatement” cum ar zice englezul. Locul ăsta e fabulos, e un ”mall” de vreo 4 etaje dedicat mâncării italienii. Am petrecut aici câteva ore și ne-am bucurat de fiecare zonă în parte, de la cafele și dulciuri, un pesto făcut atunci în mojar (nu are treabă cu ce credeai despre pesto, e din alt film), bere artizanală, dulceață din vin și sigur uit ceva. E fenomenal, te plimbi, cumperi din ”supermarket”, mănânci la multitudinea de restaurante din interior, ce să mai, dacă ești mâncăcios și ajungi într-un oraș italian mare, caută un Eataly și pierde-te acolo câteva ore, nu o să regreți nici o secundă.
Gustarea de duminică după-amiază a fost una clasică și recunosc, un pic turistică așa 🙂 Într-o piațetă centrală, undeva între scările spaniole și Pantheon, câte o porție de minestrone și paste carbonara. Dar tot au fost bune rău, cumva experiența diferită, pentru că nu mai erai înconjurat de localnici ci de turiști și totul părea făcut un pic exagerat. Dacă tot a fost despre clișee nu puteam rata nici gelato-ul. 😉 Am încheiat ziua în Campo de Fiori cu un Aperol Spritz care cred că ar fi mers mai bine dacă nu mai erau doar câteva grade în termometre.
Anghinarea și cartierul evreiesc
Luni, odată cu începutul de săptămâna, chiar și Testaccio prinde viață, în continuare în propriul ritm, molcom așa. Am început ziua cu o cafea băută în parc împreună cu pensionarii locali și din nou la drum. O oprire scurtă pe aleea ce merge către Basilica Sf Petru și am testat din nou o pizza romană, o nebunie curată.
Luni seară am vrut să nu ratăm cartierul evreiesc și chips-urile de anghinare. Pe drum am mai găsit un mic ”treat”: gelato de castane și rodie, fiecare cu preferata lui. Destul de gol cartierul lunea la ora 6, am ochit totuși un restaurant mic și cochet unde am încheiat vizita noastră în Roma cu câte un pahar de prosecco și anghinare prăjită.
Una peste alta au fost 3 zile delicioase și abia așteptăm să revenim în Italia, dar poate de data asta într-o zonă rurală, să vedem cu ar fi o porție de paste la țară.
