Istoria personală cu pizza începe din vremea în care în liceu veneam în vizită în București și să ieși la o pizza era mare fandoseală. Timpul a trecut și pizza a devenit mâncarea de intervenție când nu știi ce să mănânci, nu știi ce să comanzi. În ultimii ani, relația mea cu pizza a fost exclusiv despre livrare, foarte rar către deloc mi-am comandat pizza în oraș.
Pe fondul ăsta, tot urmăream postările de pe facebook ale lui Adi Hădean despre atelierul de pizza cu livrare pe care el și încă un prieten îl ”dospeau” în Cluj. Că testează aluat, că lucrează la un cuptor super șmecher, că au testat cuptorul și a ieșit pizza bună, că să vezi ce i-am pus și ce a ieșit pizza asta fix cum trebuie.
Până când, tot venind cu job-ul prin Cluj am comandat într-o seară de la Artizan, așaaa, hai să vedem și noi ce e cu pizza asta. Băi nenică!? Să dai cu basca de pământ și alta nu! Bună, bună de tot, de la aluat, la proporția de ingrediente, la frunzele alea de busuioc aruncate peste, aproape la mișto, dar care au un farmec aparte.
Curios din fire și cum nu fusesem niciodată într-un atelier de pizza, în plus cum îs Clujean de împrumut o perioadă, am zis că vreau să văd atelierul unde se întâmplă magia. Am aruncat o întrebare mai pe iarnă, am primit o portiță de potențial și acum am profitat de vizita lui Foodstereasca la Cluj ca să ne infiltrăm în bucătăria Artizan. Apropo, multe dintre pozele frumoase ale lui Foodsterescu, ea le face. Am ajuns la atelierul de pe Salcâmilor sâmbătă pe înserat și din capul locului vă spun că dacă vă uitați prea mult la Paprika, unde bucătăriile arată ca desprinse din pozele de pe Pinterest, ei bine, nu așa arată o bucătărie în lumea normală. 🙂 E albă, e curățenie, e mult inox și e mai degrabă funcțională decât artistică. Ba chiar se scuza Cristi, gazda noastră că nu e așa spectaculos cum poate ne așteptam și că era cumva surprins că noi am vrut să îi vizităm. Dar nu e totul despre glam și lucruri aranjat, câteodată e despre muncă și rezultatul ei delicios. Și totuși, în bucătărie e un element spectaculos și acesta e cuptorul pe lemn cu vatra care se rotește, oferind astfel fiecărei pizza din cuptor același timp aproape sau departe de foc. E o meștereală proprie, de care Cristi ne vorbește cu mare drag și zâmbește (conștiend fiind de provocarea care-l așteaptă) când ne spune că următoarea locație va avea un cuptor și mai mare ca să facă față atât la mese, cât și la livrare. (Da, din primăvară-vară Artizan va avea și un loc în centru unde să puteți mânca o pizza proaspăt scoasă din cuptor).
Transmitem în direct din cuptorul @artizanpizza! with @geia_manole & @daniel.matei #pizza #foodie #foodporn #woodoven #mancarecuzvac #locuricuzvac #nomnom #fire #transilvania #romania A video posted by Foodsterescu (@foodsterescu) on
Ce bagă în cuptor?
Blatul de la Artizan e o poveste în sine și dacă sunteți client de-al lor ați trecut cel puțin o dată prin raspunsul ”Ne pare rău, s-a terminat blatul!” Păi stai nenică, cum adică s-a terminat blatul? Dar tu ești pizzerie sau ce ești? Povestea blatului e mai complexă decât pare: e un blat frământat cu maia pe care îl prepară cu o zi înainte și îl țin la frigider, așa că numărul de blaturi e fix și e dictat de capacitatea curentă a frigiderelor. ”Păi și când văd că se termină nu pot să mai bage la frământat?” Nu chiar, pentru că acea zi pe care aluatul o petrece în frigider face niște chestii (nu spun ce, că sigur scriu vre-o tâmpenie) care fac blatul mai sățios, dar și mai ușor de digerat. Încă un detaliu la blat e că e ars pe alocuri, din motive destul de evidente, oamenii se joacă cu focul, nu cu cuptorul electric 😉
direct din bucatarie #artizan #pizza #timeinCluj #foodporn #instafood with @foodsterescu
A video posted by G. M. (@geia_manole) on
După ce treci de șocul inițial a cât de bun este blatul începi să te uiți și ce pun pe pizza. E o proporție echilibrată de ingrediente, nici puține să pară auster, nici multe să iasă shawarma. Principalul lucru la care se uită e să poată folosi ingrediente de calitate și să mențină în același timp costurile sub control. Partea de costuri cam dă cu rest momentan pentru că au în total 12 oameni pe care îi pregătesc pentru deschiderea din primăvară. Eram curios de ce aleg să școlească ei singuri oamenii și evită să lucreze cu ”seniori”? Pentru că vor ca angajații lor să facă pizza așa cum și-au imaginat-o ei, nu cum a văzut seniorul prin alte părți. Iar dacă sunteți curioși cine vă prepară pizza, pe facebook îi puteți cunoaște pe Flavia, Horațiu, Norbert, Sorin, Oana sau Nicu. Vor urma și ceilalți, ei sunt oamenii cu zvâc care învârt la blaturi.
Busuioc aveți? Da? Îl vrem pe tot!
Revenind la ingrediente, ele sunt o combinație de local și importuri din Italia, de exemplu cărnurile sunt importate pentru că au gustul care trebuie și pe care ei îl căutau, mozzarella e românească, de prin Alba, brânză pe bune, nu vreun produs lactat industrial tip mozzarella, sosurile de roșii sunt și ele de prin ale locului și vin gata aromate, ca să se asigure că de fiecare dată au un gust similar și nu sunt făcute din ochi. Povestea care cred că ne-a plăcut cel mai tare a fost a busuiocului găsit de Cristi la o tanti care cu asta se ocupă, crește busuioc, iar băieții i l-au luat pe tot, că de, câteva frunze pe fiecare pizza, îți trebuie un stash, nu glumă.
Preview din meniul de primăvară
Gazde bune, echipa a vrut să ne servească cu câte o pizza mai specială și cea care ne-a cucerit definitiv a fost cea cu spanac. Amuzant este că niciunul dintre noi nu mănâncă spanac gătit, dar de rușine că să nu ne creadă oamenii fițoși, am răspuns cu ”da” la întrebarea dacă de place spanacul. Vâj-vâj la spanac, brânză, nuci, ceapă verde rondele și un condiment secret încă, 3 minute la cuptor și a venit nebunia. Eu sunt genul ”cea mai bună legumă e porcul”, carne la orice, dar nebunia asta e atât de gustoasă și lipsită de orice urmă de vină. Am încercat inclusiv cu câte o felie de bresola deasupra, dar nu îi aducea multe în plus, așa vegetariană cum era ea la început era delicioasă. Ce pot să zic, sper să mai creadă și alții la fel și să o vedem în meniul de primăvară.
Am plecat de la Artizan cu o poveste scurtă despre mașinile de livrare (mașini nu scutere, pentru că scuterele zăpăcesc ingredientele de pe pizza), despre preferințele muzicale ale oamenilor din atelier și cu promisiunea că ne vedem și în noul loc. Până atunci, VOTE SPANAC!