Atunci când m-am mutat o perioadă în Cluj, Foodstereasca, mai pricepută ca mine în a dibui locuri noi și cool mi-a zis de Zama că e într-un fel și mare dreptate avea să aibă.
De 2 luni încoace am fost de nenumărate ori la Zama, fie că era mic dejun, prânz, după-amiază ori cină. De fiecare dată m-am simțit foarte bine, așa că m-am gandit cum ar fi să mă mut acolo, gen să locuiesc acolo, n-aș avea nimic împotrivă.
Locul e central, pe Napoca 16, casa arată foarte bine, e un mix de vechi și nou, de culori cuminți și câte un element din structura veche expusă. Masa din mijlocul salonului din dreapta e mereu adaptată sezonului, iar de când miroase a primăvară, e mereu plină de flori. V-am zis, parcă ești acasă și în camera de la drum sunt mereu flori pe masă.
Oamenii care lucrează aici sunt aât de faini că sunt genul cu care ai fi ok să locuiești, discreți, fără să îi simți că sunt acolo, dar când ai nevoie de ceva tot timpul pac, apar la fix. Probabil că barmanul nu ar fi fericit, cred că s-ar împiedica de mine prin spatele barului.
Cum ar arăta o zi întreagă la Zama?
Pe vremea când eram student și mergeam la conferințe, dimineața era o strigare de trezire: “Breakfast is the most important meal of the day, you don’t want to miss it!”. Cam așa e și la ei, se vede că îi dau importanța cuvenită, au atâtea opțiuni că te simți ca un copil răsfățat la mama acasă, făcând mofturi ”daaa, eu vreau din aia cu din aia și dinailaltă!” ”ba nu, vreau din cealaltă!”. Meniul e compus din diferite ingrediente și tu le combini după cum îți poftește sufletul. Eu am ales o omletă, ardei, roșii și brânză de capră, o combinație pe cât de simplă, pe atât de bună. Ok, se pricep la omletă, ok, au furnizor bun de brânză, dar legume bune, de unde? În februarie?! Gata, chiar mă mut acolo.
După ce mă giftuiesc bine se impune un cappuccino bun, bun. Da, ok, nu îl comparăm cu unul de cafenea specializată, dar pentru un restaurant e foarte bun. E Cremos și tare cât să te și trezească. Sper să îi iasă la fel de bun barmanului și când se împiedică de lucrurile mele pe la picioarele lui. Pai dacă mă mut, unde îmi țin și eu lucrurile? După tejghea. 🙂
Termin cu micul dejun, dau câteva mailuri, câteva telefoane, mă duc la vreo întâlnire și vine ora prânzului să mănânc, așa că mă întorc acasă, adică la noua casă, înțelegeți voi.
Prânzul la Zama
Bineînțeles că nu puteau avea supe sau ciorbe, ci ei trebuiau să aibă zămuri, iar cu un fixist ca mine e greu să te înțelegi: eu m-aș abona la zama cremă de vinete coapte, oricând. Ce-i drept, e și cam singura care înțeleg ce este. Bine, fie și zama de păsulă cu ciont am o vagă idee ce ar putea fi, dar zamă aită de ciuciuleți… apăi habar nu am ce e. Revenind la vinete, zama cremă are clar gust de vinete coapte, de coajă coaptă, un fel de salată de vinete mai cremoasă, dar e bună rău și surprinzătoare, că pur și simplu nu știi la ce să te aștepți că îți vine în față.
La felul doi aș alege fără răsuflare, varza a la Cluj. E așaaa, cum îi ies mamei sarmalele de sărbători, genul ăla de mâncare care e fix așa cum trebuie, nu te mai apuci tu să te gândești că ar putea avea mai mult din aia sau dinailaltă. Cu o smântână și un ardei iute, e nebunie curată.
Da, poți să încerci niște paste, sunt bune și ele, dar după o zămucă nu poți să comanzi o porție de paste ”con parmegiano” eventual. N-ai cum, n-ai de ce, nu ești om dacă faci asta! Vrei ceva cu brânză? Bingo, ia o mămăligă în pături cu brânză, e un fel de MBS la superlativ, e o operă de artă sculptată în mămăligă cu intervenții grosiere de brânză (Ha, ha, prea aberantă comparația ca să nu o las aici).
Adio dietă!
Obligatoriu, desert! De ce obligatoriu? Pentru că au două deserturi care nu sunt de pe lumea asta și dacă nu începi la prânz, seara nu poți mânca 2 și panică, trece ziua în care m-am mutat aici și eu nu am mâncat desertul. Așadar, merg pe papanași! Stai, dacă ești din sud și creză că papanași înseamnă niște gogoși supradimensionate, prăjite, cu smântână și gem, ei bine, vei avea o surpriză! Papanașii de aici sunt niște bulgărași delicați de brânză, tăvăliți prin pesmet și serviți cu dulceață. Sunt atât de delicați încât ai impresia că nici nu îngrașă (riiight).
E prânz, e zi de muncă, nu o dăm încă pe vin, potolește-ți setea cu un sirop cu sifon (soc, zmeură, căpșuni, toate sunt yumm!)
Ăsta ar fi momentul ideal pentru un pui de somn în spatele barului. Ne revenim de după-amiază și parcă ai gusta ceva. E simplu, comanzi un platouaș cu de toate, satură 2 persoane, din nou, cărneturi și brânzeturi pe bune, fără chestii de hypermarket.
Pentru a încheia o zi de excepție la Zama nu te da în lături de la cină! Serios, alergi mâine 5 ture de Piața Unirii, dar nu rata cina la Zama. Oricum îți recomand ceva light, e ca un fel de salată, se numește friptură de Zalău, e o bucată de antricot de porc (sau ceafă, la alegere) făcută cu salvie, plus niște cartofi aproape zdrobiți, amestecați cu ardei roșu.
Marele final? Un cheesecake! Are alt nume în meniu, cred că e tarta cu brânză (dăăă) și e într-un mare fel, am auzit oameni plângând după ea și care fix așa o comandau: ”Puteți să îmi aduceți un cheesecake din acela de mănânci și plângi?”
Gata, în semn de respect pentru cheesecake, închei aici acest articol. Mă duc să ma culc! Normal că după bar! Ce, tu ai mai putea să mergi după atâta mâncare?
