Într-o seară de decembrie, luni, am dat curs invitației de a ne ”chinui” cu o gustare și un vin, după cum bine sugera titlul evenimentului. Pe Puțul lui Zamfir, acest colț gurmand de București, la numărul 64 găsești Tasting Room-ul celor de la Ethic Wine. Vinovații serii se anunțau a fi Răzvan Exarhu și vinurile transilvănene de la Liliac.
Deschiderea a fost făcută de un rose Pinot Noir 2015, atât de proaspăt că parcă nu îi recunoșteai aromele cu care erai obișnuit de la un Liliac rose.
Din categoria de mâncat ce bem, iată ce ne-au pus Răzvan Exarhu și Liliac de dinainte:
- terină de ficat și gușă de porc, o năzdrăvănie de care te sperii la început pentru că vezi niște bucăți mari de grăsime și ești convins că e prea mult. Te încumeți, guști și surpriză: grăsimea are altă textură față de ce ești obișnuit (ne-a mărturisit Răzvan că datorită gușei care are o grăsime cu o textură specială). Lângă am regăsit o pastă de măceșe, dar la fel de bine noi visam la o dulceață de ardei iute (obsesia de anul ăsta). Vinul ales a fost un Chardonnay cu Pinot Gris.
- am continuat cu o cremă fină de morcovi și bacon crocant, dar cremă fină e puțin spus. Mai știți textura de înghețată Polar dezghețată, de spumă cremoasă? Ei bine, cam în acea direcție mergea și supa asta, pe de o parte datorită morcovilor fierți în lapte, a untului, dar și a ustensilei speciale folosite pentru blenduire (atât am aflat, restul e secret de bucătărie). Lângă cremă am băut un Sauvignon Blanc, unul dintre vinurile evidențiate ale serii, aromat și cu gust de mai vreau.
- trecerea la felul principal și vinurile roșii am făcut-o tot cu un Pinot Noir, de data aceasta vinificat în roșu.
- felul principal era o necunoscută, întrucât de la berbecuț nu știam la ce să mă aștept, cumva mă gândeam că vine un cotlet, când colo era un fel de plăcintă de carne tocată de berbec, în aluat cu o puternică notă orientală (simțeai în carne un condiment pe care am avut impresia că îl simțeam și în kebab). Ca să ducă preparatul cu un gust extrem de puternic, cei de la Liliac au adus un Merlot – Private Selection, cea mai recentă medalie de aur din portofoliul lor, ca să nu mai spun că și sticla magnum ca metodă de prezentare are farmecul ei și te intimidează așa un pic.
- toate bune și frumoase până la desert unde știam că ne așteaptă Nectarul celor de la Liliac. Vorbisem despre el toată seara și reacțiile erau din categoria ”dar mie nu îmi place vinul dulce” la care răspunsul e mereu același ”waaaaaait for it!” 🙂 Și pe bună dreptate, e atât de bogat, aromat și fructat încât acoperă dulcegăriile unui vin de desert și te face să te bucuri de fiecare înghițitură. Lângă Muscat, ne-am bucurat și de o cremă de mango cu salată de citirice, bună și ea, dar nectarul ălaaaa face toți banii!
În loc de concluzie, punem pe to do list două lucruri pe care vi le recomandăm și vouă: să mai experimentăm și alte preparate meșteșugite de Răzvan Exarhu și să vizităm crama celor de la Liliac în luna mai.
