Într-un București agitat, aglomerat și grăbit, pe un bulevard vâjâit, un entuziast al mâncării a ales să pună în prim-plan mâncatul pe îndelete și o face deja de atât de mulți ani încât a devenit un reper în domeniu, o inspirație pentru unii, un model de replicat pentru alții.
Marius Tudosiei și a lui Băcănie Veche, căci despre ei vreau să vă povestesc, mi-au fost atăzi gazdă în vremea prânzului. Cumva nu ajunsesem până acum acolo, la locul faptei. Îl văzusem pe Marius vorbind cu atâta dragoste despre mâncare și Băcănie, dar nu trecusem niciodată de gardul înalt, până astăzi când am găsit pretextul perfect: o degustare de vinuri și un civet de iepure. Le anunțaseră scurt pe facebook, nu cu mare agitație, că de, așa cum avea să recunoască mai târziu, nu mai are timp să facă și online.
După prânz am oprit pe Barbu Văcărescu în față și eram convinși că suntem unde trebuie, era singura curte din care ieșea un fir de fum de la ceanul în care fierbea iepurele. Dar revenim și la el pentru că nu era gata încă, așa că am pășit înăuntru. Ehhh, și acum să te ții pentru că rar mi-a fost dat să văd atâtea bunătățuri pe metru pătrat. Sosuri, brânzeturi, cărneturi, pâine de ospăț, tot ce îți trece prin minte că e bun (și sănătos) de mâncat ai șanse să găsești aici.
ValePutna – Păstrăvul meșteșugit
Ei și ce dacă sunt doar câteva zeci de metri pătrați, într-un colț mic era și o masă a celor de la ValePutna, cei care ne-au oferit să degustăm un păstrăv meșteșugit. Am plecat acasă cu un borcan de păstrăv vânătoresc în sos de tomate cu usturoi și cu promisiunea că ne anunță când iese pe piață Truta Dux, o combinație îndrăzneață de păstrăv afumat, cremă de brânză, hrean, coajă de lamâie și ceapă chives; cu o pâine bună și proaspătă, cu coajă groasă, văleleu.
Cam ăsta era momentul să iau o pauză și să mă așez un pic, iar din ”pură întâmplare” am nimerit fix în fața mesei pregătite de theliquorstore, cei care mai nou sunt responsabili de raftul de băuturi al băcăniei. Am degustat o Băbească Neagră de la Crama Atelier, un vin despre care se zice că figura pe o notă de plată de pe vremea lui Burebista 😉
The Bugs Bunny
De afară se șoptește că au oprit focul la civet, așa că am umplut paharul de vin și am ieșit în curte să vedem care e treaba cu bugs bunny ăsta. O nebunie, vă zic, simplu în ingrediente (așa îmi părea la prima vedere, cred că m-am înșelat), dar demențial de gustos cu un colț de pâine tocmai bun să întingi în farfurie. Nu e loc de politețuri, e cu întins, cu luat bucata de carne în mână și mâncat carnea direct de pe os.
Înainte de plecare, luăm pe fugă și două poale în brâu abia scoase din cuptor care încă frigeau, frigeau și când am ajuns aproape de ieșirea din București și le devoram în mașină.
Nici acum nu e Băcănia Veche în drumul meu, dar o să am drum și nu pe fugă, pe îndelete, ca mâncarea de aici.
